Conceptii despre lipsa de concentrare
Schimbarea este ingijitoare.
Conceptele gresite ale psihologiei clinice la intrebarea „Ce este in neregula cu oamenii?” a ghidat gandirea multor psihologi si a dominat nenumarate studii stiintifice in timpul secolului al XX-lea. Este greu de negat ca este o intrebare importanta.
Cu toate acestea, concentrarea asupra bolii si a deficitului ne-a limitat intelegerea si baza de cunostinte la patologie si, ca o consecinta, am acordat o relativ putina atentie factorilor care fac viata sa merite sa traiasca.
Ce este lipsa de concentrare sau concentrarea slaba?
Concentrarea asupra a ceea ce este in neregula cu un individ este ceea ce noi numim o concentrare a slabiciunii. Acordam o atentie directa aspectelor negative ale unui individ. In contextul muncii si al performantei, o concentrare a slabiciunii inseamna ca suntem in primul rand preocupati de comportamente care produc performante scazute, fie ca este vorba de locul de munca sau cariera.
De exemplu, in timpul unei evaluari a performantei, angajatorul se concentreaza doar asupra motivului pentru care un angajat nu atinge obiectivele sale de vanzari sau de ce nu reuseste sa comunice bine cu clientii.
In context clinic, aceasta inseamna ca accentul se pune pe modele comportamentale sau cognitive care cauzeaza suferinta si reduc bunastarea.
Ideea din spatele focalizarii la slabiciune poate parea intuitiva: prin remedierea slabiciunii, ne propunem sa crestem bunastarea. Cu toate acestea, dupa cum vom vedea, aceasta opinie este departe de a fi completa si include conceptii gresite despre bunastare.
Un accent slab in psihologie
Dupa al doilea razboi mondial, psihologia a devenit o stiinta dedicata in mare masura epuizarii bolilor. In consecinta, o cantitate disproportionata de studii in psihologie s-a axat pe psihopatologie si pe factori care fac viata disfunctionala. In schimb, putine cercetari din anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial s-au axat pe factorii care promoveaza bunastarea psihologica.
De exemplu, o analiza a raportului dintre subiectii pozitivi si negativi din publicatiile psihologiei de la sfarsitul secolului al XIX-lea la 2000 a relevat un raport mai mare de 2: 1 in favoarea subiectelor negative (Linley, 2006). Acest accent pe psihopatologie si pe markerii bolilor psihologice a fost denumit modelul bolii de functionare umana.
Intr-un mod similar, strategiile de reducere a fricii, a furiei sau a depresiei nu sunt identice cu strategiile de maximizare a pacii, bucuriei sau sensului. Intr-adevar, multi cercetatori au sustinut ca sanatatea nu este doar lipsa de boala sau ceva negativ, ci, in schimb, este prezenta unui ceva pozitiv.
Cu alte cuvinte, exista persoane care sufera de o tulburare, dar inca se confrunta cu un nivel relativ ridicat de bunastare subiectiva si exista oameni care prezinta niveluri scazute de bunastare subiectiva, dar simt simptome psihopatologice putin. Aceasta constatare a fost repetata in alte studii care utilizeaza diferite masuri si populatii.
